Proiectele de lege privind Noul Cod Fiscal şi Noul Cod de Procedură Fiscală au fost lansate în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Finanţelor în data de 18.02.2015. Guvernul a adoptat proiectele de lege, în primă lectură, acestea fiind puse în dezbatere publică până la data de 19 martie 2015, după care vor fi transmise în Parlament pentru dezbaterea parlamentară şi aprobare. Reprezentând acte normative organice pentru mediul economic acestea s-au remarcat până acum în principal prin nenumărate amendamente şi modificări, ce au generat efectul de impredictibilitate şi instabilitate a unei strategii antreprenoriale, precum şi prin parcursul ascendent al nivelului şi numărului de taxe. Ca un element de diferenţiere, propunerile actuale vin şi cu o strategie fiscală multianuală şi un plan de relaxare fiscală pentru perioada 2016-2020.

Printre măsurile propuse de Guvern în Noul Cod Fiscal se numără reducerea TVA, a contribuţiilor sociale de stat, introducerea cotei de impozitare diferenţiate pentru microîntreprinderi, scutirea impozitului pe dividende, scăderea cotei unice la 14%, reducerea accizelor sau eliminarea impozitului pe construcţii speciale, toate acestea având la bază obiective generale precum îmbunătăţirea competitivităţii economiei în perspectiva intrării în zona euro în anul 2019, încurajarea investiţiilor, reducerea evaziunii fiscale şi a economiei subterane, eliminarea discriminărilor generate de sistemul fiscal actual, precum şi evitarea dublei impuneri.

Codul Fiscal actual stabileşte o cotă standard de TVA de 24%, o cotă de 9% fiind aplicată doar produselor de panificaţie şi serviciilor de cazare cu demipensiune/pensiune completă/all-inclusive. Prin Noul Cod Fiscal se urmăreşte reducerea cotei standard pentru toate bunurile şi serviciile la 20% începând cu 1 ianuarie 2016, separat pentru carne, peşte, legume şi fructe urmând a fi redusă la 9%, precum şi stabilirea cotei TVA la 18% din 1 ianuarie 2018. Tot din ianuarie 2016 se propune introducerea taxării inverse pentru livrarea de clădiri, părţi de clădire şi terenuri de orice fel.

În ceea ce priveşte măsurile pentru creşterea numărului de locuri de muncă şi dezvoltare economică în propunerile Noului Cod Fiscal se stipulează introducerea plafonului maxim de 5 salarii medii brute pentru baza lunară de calcul a CAS şi CASS de la 1 ianuarie 2016, eliminarea deducerii CASS de la calculul impozitului pe venit de la 1 ianuarie 2016, introducerea obligaţiei de plată a CAS şi CASS pentru toate persoanele fizice care realizează venituri, reducerea contribuţiei de asigurări sociale la angajat de la 10,5% la 7,5%, respectiv la angajator de la 15,8% la 13,5% de la 1 ianuarie 2017. Obligaţia de plată a CAS şi CASS pentru toate persoanele fizice care realizează venituri poate fi asimilată unui nou tip de impozit forfetar în intenţia implicită de a stimula desfăşurarea activităţilor economice de către agenţii economici şi formele autorizate ale acestora.

Referitor la microîntreprinderi şi la impozitarea acestora o modificare importantă constă în schimbarea pragurilor la 75.000 euro în 2017, 85.000 euro în 2018, 100.000 euro în 2019. Astfel, cotele de impozitare diferenţiate se vor aplica microîntreprinderilor în funcţie de numărul de salariaţi: 1% pentru cele cu 2 sau mai mulţi salariaţi, 3% pentru microîntreprinderile cu un salariat, respectiv 3%+1530 lei trimestrial pentru microîntreprinderile care nu au salariaţi.

Impozitul pe dividende va fi eliminat începând cu 1 ianuarie 2016. Prin eliminarea impozitului pe dividende se creează condiţiile pentru a asista la un fenomen invers celui pe care l-am văzut în perioada 2007 – 2008: creşterea semnificativă a numărului de SRL-uri (sarcina fiscală efectivă 16% faţă de 29,44% în prezent) în dauna PFA-urilor (sarcină fiscală semnificativ mai mare) dar şi eliminarea unei inechităţi prin dubla impozitare a acestui tip de venit, atât de la societate cât şi de la asociaţi. 

Cota de impozit aplicată asupra profitului şi veniturilor va fi redusă de la 16% în prezent la 14% începând cu 1 ianuarie 2019, de asemenea acelaşi procent de 14% va fi aplicat şi asupra veniturilor obţinute din România de nerezidenţi. Impozitul pe construcţii va fi eliminat începând cu 1 ianuarie 2016, iar cotele de impozitare a clădirilor rezidenţiale vor fi cuprinse între 0,08% şi 0,2% faţă de cota actuală de 0,1%, respectiv 0,2% – 1,3% pentru clădirile nerezidenţiale. Autorităţile locale ar putea majora impozitul pentru clădirile şi terenurile neîngrijite situate în intravilan cu până la 500%, la fel şi pentru terenul agricol din extravilan nelucrat timp de doi ani consecutiv. Pentru terenurile aflate în intravilan au fost introduse limite minime şi maxime pe ranguri de localităţi şi zone.

În ceea ce priveşte accizele la principalele produse energetice, acestea ar putea să fie reduse cu 20% la motorină, 18,62% la benzina fără plumb, 16,28% la benzina cu plumb. Şi accizele aplicate vinurilor spumoase vor fi reduse cu 70%, iar o reducere de 30% se va aplica accizelor pentru alcool etilic.

Guvernul a aproximat impactul bugetar brut al acestor măsuri în sens negativ ca urmare a diminuării şi eliminării unor taxe, evoluţia acestuia urmând să cunoască un trend descendent de la 16,2 mld. lei în 2017 la 4,8 mld. lei în 2019. Diminuarea şi eliminarea taxelor mai sus amintite vizează o creştere a consumului, un procent de colectare a taxelor ridicat, o creştere a investiţiilor şi corelativ a numărului de locuri de muncă ce să acopere deficitul generat. Cum acest impact negativ este unul important rămâne un obiectiv important pentru executiv de urmărit modalitatea în care aceste „găuri” din buget vor putea fi acoperite şi dacă acest impact previzionat va fi cel scontat. În mod evident se remarcă o tendinţă de relaxare fiscală cu obiective declarate de a realiza un climat de afaceri favorabil extinderii investiţiilor, de reducere a evaziunii fiscale, a discriminărilor generate de sistemul fiscal actual şi de creare a unui sistem economic competitiv. De asemenea, anumite măsuri şi modificări adoptate anterior, fără un studiu de impact şi fără o previzionare a efectelor, precum au fost cele de impunere a impozitului forfetar, de creştere a numărului de taxe sau a creşterii cotelor de impozitare au avut efecte negative prin dispariţia unui număr considerabil de societăţi comerciale, a dispariţiei unui număr semnificativ de locuri de muncă, a efectului prohibitiv asupra investiţiilor şi a unui efect advers în ceea ce priveşte gradul de colectare al taxelor şi impozitelor; ori aceste măsuri creează premisa unui cadru fiscal permisiv inclusiv din perspectiva perioadei programatice de finanţare europeană 2014 – 2020, cu condiţia sine qua non de menţinere a acestei politici fiscale.

Noua variantă a Codului de Procedură Fiscală îşi propune îmbunătăţirea echilibrului în relaţia dintre contribuabili şi organele fiscale, având ca scop creşterea încrederii contribuabililor în sistemul fiscal; creşterea gradului de conformare a contribuabililor, sporirea eficienţei activităţii de administrare a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale; corelarea cu actele normative conexe – Codul Fiscal, Legea contenciosului administrativ, Legea insolvenţei, Legea societăţilor comerciale; îmbunătăţirea structurii şi a frazeologiei şi realizare unei terminologii pentru asigurarea clarităţii textului legii şi eliminarea interpretărilor multiple.

Proiectul Noului Cod de procedură fiscală cuprinde diverse clarificări şi modificări procedurale care urmăresc îmbunătăţirea echilibrului în relaţia dintre contribuabili şi organele fiscale, precum şi creşterea gradului de conformare a contribuabililor. Dintre acestea, cele mai importante sunt:

– Introducerea conceptului „in dubio contra fiscum”, potrivit căruia prevederile neclare se interpretează în favoarea contribuabilului;

– Extinderea termenului de 3 zile pentru prezentarea punctului de vedere al contribuabilului cu privire la constatările organului de inspecţie fiscală, la 7 zile în cazul marilor contribuabili, respectiv 5 zile în cazul celorlalţi contribuabili;

– Contribuabilii vor avea dreptul de a se adresa instanţei de contencios administrativ în situaţia în care contestaţia nu a fost soluţionată de organul competent în termen de 6 luni de la data depunerii;

– Reducerea dobânzii de întârziere de la 0,03% la 0,02% pe zi şi a majorărilor de întârziere pentru taxele locale de la 2% la 1,2% pe lună sau fracţiune de lună;

– Introducerea „penalităţilor de nedeclarare” pentru obligaţiile nedeclarate de contribuabil şi stabilite de organele de inspecţie fiscală, calculate ca procent din sumele nedeclarate;

– Preluarea în textul Codului a dispoziţiilor privind eşalonarea la plată din actuala OUG 29/2011.