1. Declaratia care tine locul bilanturilor. Cine trebuie sa o depuna la Ministerul Finantelor?
Ordinul MFP nr. 65/2015, publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 69 din 27 ianuarie 2015 si care a intrat in vigoare la data publicarii, prevede ca entitatile care nu au desfasurat activitate de la constituire pana la 31 decembrie nu intocmesc situatii financiare anuale sau situatii financiare anuale simplificate.
In schimb, acestea trebuie sa depuna la unitatile teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice, in termen de 60 zile de la incheierea exercitiului financiar o declaratie pe propria raspundere a persoanei care are obligatia gestionarii entitatii.
Termenul de 60 de zile se implineste pe 1 martie, insa cum aceasta este o zi de duminica, data limita este 2 martie.
Acelasi document stabileste ca declaratia va cuprinde toate datele de identificare a entitatii:
- denumirea completa (conform certificatului de inmatriculare);
- adresa si numarul de telefon;
- numarul de inregistrare la registrul comertului;
- codul unic de inregistrare;
- capitalul social.
Conform ANAF, incepand cu exercitiul financiar 2014, declaratia de inactivitate se depune, astfel:
- in forma electronica, avand atasata o semnatura electronica extinsa, sau
- in format hartie si in format electronic.
Pentru intocmirea declaratiei, firmele vor folosi programul de asistenta pus la dispozitie gratuit pe site-ul ANAF.
2. Reprezentantul legal poate fi obligat sa plateasca datoriile firmei. Cum se aplica anul acesta procedura raspunderii solidare?
Conform Codului de procedura fiscala, raspund in solidar cu firma aflata in datorii anumite categorii de persoane care fac parte din acea firma. Insa in Codul de procedura fiscala nu se precizeaza cum vor raspunde persoanele respective in fata organelor fiscale. Totusi, clarificarile sunt cuprinse in Ordinul ANAF nr. 127/2014, publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 85 din 4 februarie 2014 si care a intrat in vigoare la aceeasi data.
Conform documentului, procedura raspunderii solidare difera in functie de persoanele asupra carora se aplica. Astfel, organul fiscal va intreprinde operatiuni specifice in functie de persoanele pe care le va verifica, care sunt clasificate dupa cum urmeaza:
- persoane care raspund solidar pentru obligatiile de plata restante ale debitorului;
- persoane care raspund solidar pentru obligatiile de plata restante ale debitorului declarat insolvabil;
- persoane juridice care raspund solidar pentru obligatiile de plata restante aledebitorului declarat insolvabil sau insolvent daca, direct ori indirect, controleaza, este controlata sau se afla sub control comun cu debitorul.
Raspunderea solidara se determina in functie de faptele din care rezulta reaua-credinta
Ordinul ANAF nr. 127/2014 stabileste ca masura de angajare a raspunderii in solidar este aplicata de organul fiscal cu competente in executarea silita a debitorului principal, adica a firmei. Acestea sunt indreptatite sa ceara oricarui codebitor realizarea integrala a obligatiei fata de stat.
Insa pentru pentru a stabili persoanele fizice si/sau juridice asupra carora va aplica masura raspunderii solidare, organul fiscal va identifica, evalua si gestiona toate documentele relevante care vor sta la baza demararii procedurii. Mai exact, organul fiscal va realiza urmatoarele operatiuni:
- stabilirea surselor de date si informatii;
- consultarea bazelor de date detinute de catre organul fiscal cu competente in executarea silita a debitorului principal pentru a evidentia miscarile patrimoniale ale debitorului ce au avut loc intr‐o anumita perioada de timp;
- solicitarea de date si informatii de la persoane fizice sau juridice ori alte entitati, considerate utile de catre organul fiscal cu competente in executarea silita a debitorului principal, in demararea procedurii de atragere a raspunderii solidare;
- analizarea datelor si informatiilor detinute de catre organul fiscal cu competente in executarea silita a debitorului principal;
- individualizarea persoanelor fizice si/sau juridice, dupa caz, precum si stabilirea sumelor de bani care vor face obiectul demararii procedurii de atragere a raspunderii solidare.
Mai departe, ordinul ANAF stabileste ca pentru a determina raspunderea solidara organul fiscal cu competente in executarea silita a debitorului principal va avea in vedere urmatoarele aspecte:
- documente referitoare la declararea insolvabilitatii debitorului;
- acte si fapte din care sa rezulte reaua-credinta a persoanelor fizice sau juridice a caror raspundere va fi angajata;
- documente referitoare la istoricul persoanei juridice debitoare: obiect de activitate, modificarile actului constitutiv, capital social, majorari de capital, sediul social sau modificari ale acestuia, administratori, actionari, directori, cenzori, hotarâri ale adunarii generale a actionarilor si altele;
- documente referitoare la istoricul codebitorilor;
- documente privind originea debitelor, respectiv decizii de impunere, rapoarte de inspectie fiscala, evidenta pe platitori, declaratii fiscale si altele;
- date din evidenta proprie (RECOM, Dispecer 3, Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara etc.).
In plus, pentru a colecta informatiile necesare angajarii raspunderii solidare, organul fiscal poate sa analizeze documentele contabile ale debitorului si a persoanelor pentru care urmeaza sa se angajeze raspunderea solidara.
In cazul faptelor din care rezulta reaua-credinta a persoanelor fizice sau juridice, a caror raspundere va fi angajata, nu este definita expresia „rea-credinta” si nici nu sunt oferite indicatii clare in acest sens.
Persoana care raspunde solidar are dreptul de a fi ascultata
Dupa finalizarea formalitatilor intreprinse de Fisc, pasul urmator in angajarea raspunderii solidare il reprezinta audierea persoanei asupra careia se va aplica masura raspunderii solidare.
Astfel, in ordinul ANAF care se precizeaza ca persoana care va raspunde solidar va aveadreptul de a fi ascultata.
Potrivit documentului citat, dreptul de a fi ascultat este reprezentat de dreptul persoanei pentru care se va proceda la angajarea raspunderii solidare, de a consulta, la sediul organului fiscal, documentatia aflata in dosarul de angajare a raspunderii solidare, de a formula obiectiuni, de a face precizari si de a prezenta acestuia date si inscrisuri considerate utile in apararea sa.
De asemenea, atunci cand va consulta documentatia aflata la organul fiscal, persoana care va raspunde solidar va putea fi asistata de un avocat, consultant sau va putea fi reprezentata de o persoana imputernicita.
Daca vor exista mai multe persoane care ar putea raspunde solidar, atunci acestea vor fi audiate separat.
Mai departe, declaratiile facute in timpul audierilor vor fi consemnate intr-un proces-verbal, incheiat in doua exemplare.
Atentie! Refuzul persoanei care ar putea raspunde solidar sau al reprezentantului sau legal de a semna procesul-verbal de audiere NU reprezinta cauza de nulitate a acestuia. Refuzul se consemneaza, de catre functionarii publici participanti la audiere, in procesul-verbal in cauza, se precizeaza in ordinul ANAF. In situatia in care persoana care ar putea raspunde solidar nu se va prezenta la audiere sau va refuza sa semneze procesul-verbal de audiere organul fiscal NU va intrerupe procedura de angajare a raspunderii solidare.
Raspunderea solidara se aplica printr-o decizie de angajare
Datele care vor determina aplicarea procedurii de angajare a raspunderii solidare vor fi incluse intr-un referat privind oportunitatea declansarii procedurii, se mentioneaza in ordinul ANAF.
Pe baza acestui referat, organul fiscal va emite o decizie de angajare a raspunderii solidare care reprezinta titlu de creanta (modelul il puteti consulta in fisierul atasat).
Impotriva deciziei de angajare a raspunderii se poate formula contestatie in termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia. Depunerea contestatiei la autoritatea fiscala este o procedura administrativa, iar in cazul respingerii acesteia, persoana interesata se va adresa instantei, in temeiul legii contenciosului administrativ.
Regulile referitoare la modul de depunere a contestatiei au fost completate in septembrie 2014 prin Ordinul ANAF nr. 2869/2014.
Astfel, conform acestui act normativ, contestatia formulata de repezentantii legali ai unei societati ce raspund solidar trebuie depusa la organul fiscal care administreaza debitorul principal. Aceasta trebuie sa fie insotita de un referat, care cuprinde propunerea de solutionare a acesteia.
Contestatia va fi inaintata Comisiei de solutionare a contestatiilor, iar conducatorul comisiei are obligatia sa desemneze un secretar tehnic, ce va organiza sedinta de solutionare a contestatiei, a documentelor de intocmit si procedurilor de urmat.
Solutionarea contestatiei se va face prin decizia Comisiei de solutionare, ocazie cu care se poate decide aprobarea sau respingerea contestatiei.
Ulterior, decizia de aprobare sau de respingere a contestatiei va fi comunicata contestatarului, iar acesta va decide daca urmeaza si alta cale de atac.
De asemenea, Ordinul ANAF nr. 2869/2014 a stabilit si modul in care se vor stinge creantele fiscale, daca persoana ce raspunde solidar va efectua platile restante.
Concret, in cazul in care se colecteaza bani de la persoanele impotriva carora s-a instituit masura raspunderii in solidar, pentru aceste sume se pastreaza aceeasi ordine de stingere a datoriilor aplicabila pentru distribuirea sumelor platite la buget in mod voluntar.
Cand inceteaza procedura raspunderii solidare?
Legislatia in vigoare prevede cateva situatii in care procedura raspunderii solidare inceteaza.
Astfel, procedura inceteaza atunci cand din analiza informatiilor detinute si a celor prezentate la audiere, organul fiscal constata ca masura angajarii raspunderii este inaplicabila persoanei in cauza.
In acelasi timp, demersurile realizate pentru aplicarea procedurii de angajare a raspunderii solidare inceteaza in cazul in care obligatiile fiscale ale debitorului principal s-au stins.
Totodata, procedura se opreste in conditiile in care decizia de angajare a raspunderii solidare a fost anulata pe cale administrativa ca urmare a solutionarii contestatiei depusa in acest sens ori actele administrative fiscale emise au fost anulate de catre instanta de judecata competenta.
3. CJUE: Salariul minim al lucratorilor detasati este reglementat de legea statului gazda
CJUE s-a pronuntat recent in cauza C-396/13 dintre o firma poloneza si salariatii sai detasati, stabilind ca salariul minim acordat acestora este reglementat de legislatia statului gazda.
Potrivit unui comunicat recent al CJUE, societatea poloneza a incheiat, in Polonia si in temeiul dreptului polonez, contracte de munca cu 186 de lucratori, dupa care i-a detasat pe acestia la sucursala sa finlandeza. Lucratorii sustin ca firma poloneza nu le-a acordat remuneratia minima care li se datora in temeiul conventiilor colective finlandeze, asa incat si-au cedat, in mod individual, creantele catre sindicatul finlandez din sectorul energiei, pentru ca acesta sa le recupereze.
La randul sau, sindicatul a constatat ca respectivele conventii colective finlandeze prevad un calcul al remuneratiei minime a lucratorilor intemeiat pe criterii mai favorabilelucratorilor decat cele aplicate de societatea poloneza. Aceste criterii se refera, in special, la modul de a incadra lucratorii pe grupe de salarizare, de a stabili natura unei salarizari (in regie sau in acord) ori de a acorda lucratorilor o indemnizatie de concediu, o diurna, o indemnizatie de deplasare, precum si suportarea cazarii lor, se arata in comunicat.
Avand in vedere aspectele de mai sus, instanta de trimitere a solicitat, printre altele, CJUE sa stabileasca daca directiva privind detasarea lucratorilor trebuie interpretata in sensul ca notiunea de salariu minim cuprinde elementele de salarizare asa cum sunt definite intr-o conventie colectiva de generala aplicare.
In urma solicitarii, CJUE a mentionat ca din directiva privind detasarea lucratorilor rezulta fara ambiguitate ca aspectele care privesc salariul minim sunt guvernate, indiferent care este legea aplicabila raportului de munca, de reglementarea statului membru gazda.
„Directiva privind detasarea lucratorilor 96/71/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 16 decembrie 1996 prevede ca, in materie de salariu minim, conditiile de munca si de incadrare in munca garantate lucratorilor detasati sunt stabilite prin reglementarea statului membru gazda si/sau, in sectorul constructiilor, prin conventii colective declarate de generala aplicare in statul membru gazda”, se arata in documentul citat.
Totusi, directiva nu a armonizat continutul material al normelor din statul membru gazda, chiar daca furnizeaza anumite informatii cu privire la acesta, informeaza CJUE.
Prin urmare, Curtea arata ca directiva face trimitere expresa la legislatia sau la practica nationala a statului membru gazda pentru stabilirea salariului minim, cu conditia ca aceasta definitie sa nu aiba drept efect impiedicarea liberei prestari a serviciilor intre statele membre.
In plus, CJUE sustine ca modul de calcul al respectivului salariu si criteriile retinute in ceea ce il priveste sunt de asemenea de competenta statului membru gazda.
Mai mult decat atat, conform CJUE, directiva nu se opune unui calcul al salariului minim pe ora si/sau in acord, intemeiat pe incadrarea lucratorilor in grupe de salarizare, cu conditia ca acest calcul si aceasta incadrare sa fie efectuate potrivit unor norme imperative si transparente.
De asemenea, Curtea a mai stabilit ca diurna, destinata sa asigure protectia sociala a lucratorilor in cauza prin compensarea inconvenientelor cauzate de detasare, nu este platita lucratorilor cu titlu de rambursare a cheltuielilor suportate efectiv pentru detasare. Astfel, rezulta ca diurna trebuie calificata drept alocatie specifica detasarii si caface parte, in conformitate cu directiva, din salariul minim in conditii identice cu cele carora este supusa includerea acestei diurne in acelasi salariu minim platit lucratorilor locali cu ocazia unei detasari in interiorul statului membru in cauza.
Totodata, conform CJUE, chetuielile privind cazarea lucratorilor detasati, suportate de firma poloneza, si tichetele de masa cu titlu de compensatie pentru costul vietii suportat in mod efectiv de lucratori nu pot constitui elemente ale salariului minim.
In ceea ce priveste acordarea unei indemnizatii de concediu, Curtea aminteste ca orice lucrator are dreptul la o perioada anuala de concediu platit. Rezulta ca directiva trebuie interpretata in sensul ca indemnizatia de concediu minima, care trebuie acordata lucratorului detasat pentru durata minima a concediilor anuale platite, corespunde salariului minim la care acesta are dreptul in perioada de referinta.
Important! CJUE nu solutioneaza litigiul national. Instanta natională are obligatia de a solutiona cauza conform deciziei Curtii. Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instante nationale care sunt sesizate cu o problema similara.